Minut muzical

Jacques Loussier este considerat un muzician „de neclasat” al generatiei sale, in asa fel parcursul sau muzical urmeaza cai pe cat de diverse pe atat de surprinzatoare.
Trebuie spus, Jacques Loussier se iveste de unde nu ne asteptam.
Devenit celebru in intreaga lume datorita adaptarii jazzistice a lucrarii lui J. S. Bach, in mod egal a acompaniat pe cei mai mari artisti din Music-Hall, a compus aproximativ o suta de piese pentru cinema si televiziune, a cunoscut perioada mistica in care a compus o missa pentru ca, in sfarsit, sa revina la vechea sa complicitate cu maestrul de la Leipzig. Alti compozitori se vor hrani la randul lor din acest pionierat al armoniei cu influente clasice si jazz: Vivaldi, Ravel, Satie, Debussy, Schumann.
Numai cu o virtuozitate incomparabila a putut merge pe acest drum, fiind ajutat si de multiplele experiente pe care le insoteste nivelul de performanta muzicala, facadu-l pe celebrul muzicolog francez sa afirme: „Loussier, cel mai bun pianist din lume? In domeniul sau, fara nici o indoiala”.

Jacques Loussier si-a descoperit talentul pentru pian mai mult din intamplare, la varsta de 10 ani. Calitati iesite din comun l-au purtat rapid catre Conservatorul National de Muzica din Paris la clasa lui Yves Nat, Conservator pe care il paraseste 4 ani mai tarziu pentru a strabate lumea, traind aventuri muzicale dintre cele mai variate: sonoritati din Orientul Mijlociu, ritmuri din America de Sud, mai ales din Cuba, unde petrece doi ani completandu-si astfel formatia intr-un mod atat de putin academic.

Revelatia PLAY BACH
La intoarcerea in Franta, in perioada in care acompaniaza pe Catherine Sauvage si Charles Aznavour, isi perfectioneaza un mai vechi amuzament din conservator care consta in a face swing inspirat din lucrarile compozitorilor clasici pe ritmurile ultimelor hit-uri din jazz.
Bach, cu liniile sale melodice pure si la prima auditie severe, a fost ales ca prima tinta. Dar putin cate putin, arta sa contrapunctica, toata bogatia si diversitatea melodiilor sale care ofera atat de multe posibilitati de improvizatie, au transformat amuzamentul studentesc in veritabila revelatie.

Afinitatile sale naturale si corespondentele cu muzica lui Bach au sfarsit prin a-l convinge pe Jacques Loussier sa se lanseze in aceasta aventura: in 1959, a creat impreuna cu Christian Garros la baterie si Pierre Michelot la contrabas prima formatie Trio Play Bach.
Succesul este de retinut: 15 ani de turnee, 6 milioane de discuri vandute, mai multe discuri de aur obtinute in Franta si in strainatate.
Reputatia lui Jacques Loussier de fenomen muzical este de acum inainte stabilita.



Ajutat de celebritate, lumea cinematografului si a televiziunii au facut apel la el. A compus muzica de film pentru Jean Pierre Melville, Alain Jessua, Jean Delannoy, Michel Audiard, pleaca la Hollywood, revine pentru a face intreaga Franta sa fredoneze refrenul seriilor televizate Thierry La Fronde si Vidocq.
In 1980 ia o pauza. Desfiinteaza Trio Play Bach si se retrage la Miraval in Provence unde se consacra cercetarilor muzicale si se relanseaza in secolul XX, acela al sunetelor noi oferite de tehnologia moderna. Compune succesiv Suite pentru pian, sintetizator, cu Luc Heller la percutie:”Pulsion”, „Pagan Moon” si „Pulsion sur la mer”.

In 1985 s-au sarbatorit trei sute de ani de la nasterea lui J. S. Bach. A fost solicitat sa revina pentru a canta Play Bach in intreaga Europa dar si in Statele Unite si Japonia. Formeaza un nou trio cu André Arpino, percutionist si Vincent Charbonnier, contrabasist, inca student la Conservatorul din Paris. S-a alcatuit un nou repertoriu, intre cei trei muzicieni domnind o uimitoare complicitate care le-a permis sa atinga un nivel inca neegalat.

Ca o incununare a carierei sale, isi marcheaza revenirea cu stiluri muzicale extrem de variate. In 1996, compune prima sa lucrare simfonica, o missa numita „Lumieres” (Lumini) pentru soprana, contratenor, cor, percutie si orchestra, realizata sub conducerea lui J.P. Wallez cu James Bowman si Deborah Rees, la Festivalul de Muzica Liturgica din Paray le Monial in iulie 1987. A entuziasmat 2000 de persoane si continua sa fie cantata in intreaga lume.
In acea nebunie, compune succesiv un „Concert pentru trompeta”, creat pentru Guy Touvron, un „Concert pentru vioara si percutie” dedicat lui Jean Pierre Wallez, pe care l-a creat la Festivalul din Albi in 1988, apoi „Tableaux Vénitiens”, lucrari pentru instrumente cu coarde.
In 1989, cu ocazia bicentenarului Revolutiei, compune muzica baletului „Trei culori” pentru Serge Golovine si Claude Bessy, reprezentat la Grand Palais de catre Ecole de l’Opera din Paris.

Cel mai bun pianist din lume (in genul sau)
Maestru intr-o tehnica de adaptare si improvizatie unica in lume, Jacques Loussier se lanseaza intr-o noua provocare si reface in maniera sa capodopera lui Vivaldi „Anotimpurile”. Succesul obtinut la sala Pleyel si in cursul multiplelor turnee il incurajeaza sa exploreze un nou teritoriu muzical inca necunoscut care l-a fascinat intotdeauna: muzica franceza a inceputului de secol XX.
Adapteaza lucrarea „Gymnopédies” de Erik Satie, apoi „Bolero-ul” de Maurice Ravel si caruia ii adauga si o suita de mici piese impresioniste „les Nymphéas” („Nuferi albi”). In sfarsit, in 2000 isi completeaza explorarea cu creatia lui Claude Debussy din care adapteaza preludii pentru pian si piese orchestrale („Dupa-amiaza unui faun”, „Syrinx”...)

Toate aceste „infidelitati” fata de Bach nu-l fac sa-l uite pe cel care l-a facut legenda internationala: pentru cea de-a 250-cea comemorare a lui Bach, Jacques Loussier revine la maestrul sau si inregistreaza cu Trio-ul „Variatiunile Goldberg”.
Anul 2001 vede in mod egal lansarea unui CD „Baroque Favorites” compus pe mari teme de Haendel, Marcello, Albinoni, Scarlatti si Marin Marais.
Acest an 2001 se implineste cu un numar de reprezentatii record in intreaga lume. El il consacra definitiv pe Jacques Loussier ca fiind unul dintre pianistii cheie ai generatiei sale despre care se va sti in viitor, plasandu-se la intersectia stilurilor muzicale, marcand profund epoca sa.

www.festivalenescu.ro